Alegeți afirmația adevărată despre vena portă:

A. sângele adus prin vena mezenterică superioară conține chilomicroni * afirmația este falsă - sângele venei mezenterice superioare nu conține chilomicroni, deoarece aceștia sunt absorbiți în sistemul limfatic, nu direct în sângele venos portal.

B. sângele venei splenice conține săruri biliare * afirmația este falsă - vena splenică drenează sângele splinei, ce conține elemente rezultate din degradarea hematiilor, nu săruri biliare, acestea se găsesc în circulația portală după absorbția intestinală, dar nu ajung aici prin sângele venei splenice.

C. transportă colecistokinină * afirmație adevărată - colecistokinina este un hormon produs de mucoasa duodenală și absorbit în sânge, ajungând la ficat și alte organe prin intermediul venei porte.

D. ultimele ramificații sunt venele centrolobulare * afirmația incorectă - venele centrolobulare se află în ficat, drenează sângele la nivelul lobulilor hepatici după ce acesta a trecut prin capilarele sinusoide, nu sunt ramificații terminale ale venei porte.

E. prezintă elasticitate * afirmație falsă - vena portă este o venă de tip muscular, nu elastic, deci nu prezintă elasticitate specifică arterelor sau venelor elastice.

O secțiune completă a coloanei vertebraie între vertebrele L2 și L3 produce:

A. lipsa transmiterii sensibilității protopatice a policelui drept * afirmație incorectă - sensibilitatea protopatică (durere, temperatură) a policelui drept este transmisă de căile exteroceptive, care se află în porțiunea cervicală a măduvei. O secțiune la nivel lombar (L2-L3) nu va afecta aceste fibre, și nici nu va afecta policelul (deget de la mână), deoarece acesta este inervat de segmente cervicale.

B. secționarea intumescenței lombare * afirmație incorectă - intumescența lombară se întinde aproximativ de la T9 la L1. O secțiune la nivelul L2-L3 este situată sub această intumescență, deci aceasta nu va fi secționată direct.

C. secționarea fasciculului cuneat * afirmație incorectă - fasciculul cuneat se găsește doar la nivelul spinal deasupra segmentului T6, transportând sensibilitatea fină din jumătatea superioară a corpului. La nivelul L2-L3 nu există fascicul cuneat.

D. afectarea reftexului de micțiune * afirmația corectă - o secțiune completă la nivel L2-L3 poate întrerupe căile nervoase ce controlează reflexul de micțiune, întrucât centrii sacrali ai micțiunii nu mai primesc comenzi de la centrii superiori.

E. secționarea a 10 nervi spinali * afirmație incorectă - între L2 și L3 există doar două rădăcini nervoase principale (un set stânga-dreapta pentru fiecare nivel), deci nu se secționează 10 nervi spinali la acest nivel.

Despre sângele care intră în capilarele peritubulare este adevarată afirmația:

A. are o valoare a pCO2 egala cu 46 mmHg* afirmație incorectă - această valoare a pCO2 este tipică pentru sângele venos, dar capilarele peritubulare conțin sânge arterializat provenit din arteriola eferentă, deci pCO2 este mai mică decât 46 mmHg, fiind superior celui din sângele venos, dar nu atinge această valoare.

B. participă la formarea filtratului glomerular* afirmație falsă - formarea filtratului glomerular are loc la nivelul glomerulului, nu în capilarele peritubulare. Capilarele peritubulare au rol în reabsorbție și secreție, nu în filtrare.

C. nu conține H+* afirmație incorectă - sângele conține întotdeauna protoni (ioni H+), aceștia fiind importanți în reglarea echilibrului acido-bazic.

D. are o valoare a pO2 egala cu 100 mmHg* afirmație incorectă - această valoare a pO2 este specifică sângelui arterial din circulația sistemică. Sângele din capilarele peritubulare are o pO2 mai mică, deoarece a trecut deja prin glomerul și a pierdut o parte din oxigen.

E. ajunge în arteriola eferentă* afirmație adevărată - arteriola eferentă părăsește glomerulul și formează capilarele peritubulare; sângele ajunge deci în aceste capilare provenind din arteriola eferentă.

Spre deosebire de calea sensibilității kinestezice, calea sensibilității epicritice prezintă:

A. protoneuron situat în ganglionul spinal * afirmație incorectă - atât calea sensibilității epicritice cât și calea kinestezică au protoneuronul situat în ganglionul spinal, deci nu este un element distinctiv

B. decusație senzitivă * afirmația corectă căutată - calea sensibilității epicritice prezintă decusație la nivelul bulbului (axul deutoneuronului se încrucișează), în timp ce calea sensibilității kinestezice decusează la alt nivel

C. receptor de tip corpuscul Meissner * afirmație incorectă - receptorii de tip Meissner sunt implicați atât în sensibilitatea epicritică cât și în sensibilitatea kinestezică, nu este o diferență

D. lemnisc medial * afirmație incorectă - ambele căi (epicritică și kinestezică) se proiectează spre talamus prin lemniscul medial, nu reprezintă un criteriu diferențiator

E. releu talamic * afirmație incorectă - ambele căi prezintă releu la nivelul talamusului, acest aspect nu diferențiază calea epicritică de cea kinestezică

Fibrele simpatice postganglionare cu originea în primul ganglion al lanțul paravertebral inervează următoarele structuri, cu excepția:

A. mușchiului ciliar * afirmația falsă căutată – mușchiul ciliar nu este inervat de fibre simpatice postganglionare, ci de fibrele parasimpatice din nervul oculomotor. Mușchiul ciliar are rol în acomodarea cristalinului, iar inervația lui se face prin sistemul nervos parasimpatic, nu simpatetic.

B. mucoasei nazale * afirmația este corectă – mucoasa nazală primește și fibre simpatice postganglionare, care provin din lanțul simpatic cervical.

C. glandelor mucoase de la nivelul plămânilor * afirmația este corectă – glandele mucoase pulmonare primesc inervație simpatică postganglionară.

D. sfincterului piloric * afirmația este corectă – sfincterul piloric primește fibre simpatice postganglionare, care determină contracția acestuia.

E. nodulului sinoatrial * afirmația este corectă – nodulul sinoatrial al inimii primește inervație simpatică postganglionară, care crește frecvența cardiacă.

Una dintre următoarele articulații este fixă:

A. articulația dintre atlas și axis * afirmația incorectă - această articulație este una mobilă (diartroză, de tip artrodie), permițând mișcările capului (‘da’ și ‘nu’), deci nu este o articulație fixă.

B. articulația dintre cele două oase pubis * afirmația corectă căutată - această articulație este o simfiză, deci o sinartroză (articulație fixă sau semimobilă), iar mobilitatea acesteia este extrem de redusă. În manual, la subcapitolul Sinartroze, se precizează că simfiza pubiană este o articulație fixă (sinartroză cartilaginoasă).

C. articulația dintre femur și tibie * afirmația incorectă - această articulație este genunchiul, o diartroză, deci o articulație mobilă.

D. articulația dintre craniu și coloana vertebrală * afirmația incorectă - articulația occipito-atlasiană este mobilă, permițând mișcări ale capului înainte și înapoi.

E. articulația dintre humerus și ulnă * afirmația incorectă - această articulație (cotul) este de asemenea o diartroză, fiind mobilă.

Au dispoziție spiralată următoarele structuri anatomice, cu excepția:

A. tunelului Corti * afirmația adevărată - tunelul Corti, parte a organului Corti din cohlee, are o dispoziție spiralată, urmând axul melcului cohlear

B. ganglionului Corti * afirmația adevărată - ganglionul Corti, format din neuronii bipolari ce conduc impulsul auditiv, este dispus spiral în interiorul melcului cohlear

C. membranei otolitice * afirmația falsă căutată - membrana otolitică aparține analizatorului vestibular, nu are o organizare spiralată, ci este prezentă în utricul și sacul, acoperind cilii celulelor senzoriale

D. canalului cohlear * afirmația adevărată - canalul cohlear (scala media) prezintă o dispoziție spiralată, urmând forma melcului cohlear

E. membranei tectoria * afirmația adevărată - membrana tectoria se află deasupra organului Corti, prezentând o dispunere spiralată ca și organul Corti

Despre miocardul ventricular de lucru este adevărată afirmația:

A. este alcătuit din celule a căror perioadă refractară absolută durează 5 ms * afirmație falsă - perioada refractară absolută a celulelor miocardului de lucru este mult mai lungă, de aproximativ 200-300 ms, nu 5 ms, deoarece acest lucru împiedică apariția tetanosului cardiac.

B. transmiterea potențialului de acțiune între două celule miocardice este realizată prin sinapse chimice * afirmație falsă - transmiterea potențialului de acțiune între celulele miocardice se face prin discuri intercalare, care conțin desmozomi și joncțiuni gap, nu prin sinapse chimice.

C. este un țesut muscular multiunitar * afirmație falsă - miocardul de lucru funcționează ca un sincitiu funcțional, nu ca un țesut multiunitar, deoarece celulele sunt strâns legate și răspund ca un tot unitar la stimul.

D. contracția sa realizează un tetanos complet * afirmație falsă - datorită perioadei refractare absolute mari, miocardul nu poate realiza tetanos complet, acest lucru fiind esențial pentru funcția inimii.

E. secreția celulelor α pancreatice îi crește forța de contracție * afirmație falsă - secreția celulelor alfa pancreatice este reprezentată de glucagon, care nu are efect direct asupra forței de contracție a miocardului ventricular de lucru.

În unghiul venos format prin unirea venei Jugulare interne din dreapta cu vena subclaviculară dreaptă ajung monocitele produse în:

A. ganglionii limfatici inghinali drepți * afirmația este falsă - drenajul limfatic din zona inghinală (membre inferioare, organe pelvine, peretele abdominal inferior) se realizează în principal către trunchiul limfatic lombar, care se drenează în ductul toracic și apoi în unghiul venos stâng, nu în cel drept.

B. ganglionii limfatici lombari stângi * afirmația este falsă - limfa din ganglionii lombari stângi ajunge tot în ductul toracic, care se varsă în unghiul venos stâng.

C. ganglionli limfatici axilari drepți * afirmația corectă - limfa din regiunea axilară dreaptă este colectată în principal de ductul limfatic drept, care se varsă în unghiul venos format de vena jugulară internă dreaptă și vena subclaviculară dreaptă; astfel, monocitele din această regiune ajung aici.

D. ganglionii limfatici submandibulari stângi * afirmația este falsă - limfa din regiunea submandibulară stângă ajunge la ductul toracic, care se varsă în unghiul venos stâng, nu drept.

E. ganglionii limfatici latero-cervicali stângi * afirmația este falsă - şi această regiune se drenează spre ductul toracic, deci în unghiul venos stâng.

Indentificați afirmația adevărată despre timus:

A. este o glandă mixtă * afirmație falsă - timusul nu este o glandă mixtă; el funcționează ca glandă endocrină și organ limfatic central, nu produce atât hormoni, cât și secreții exocrine

B. stimulează fixarea hidroxiapatitei în oase * afirmație falsă - această funcție aparține hormonului calcitonină sau parathormonului, nu timusului

C. stimulează dezvoltarea gonadelor * afirmație falsă - timusul nu are rol în dezvoltarea gonadelor

D. produce monocite * afirmație falsă - monocitele sunt produse de măduva hematogenă, nu de timus

E. este un organ limfatic periferic * afirmația este adevărată - timusul este un organ limfatic, având rol esențial în maturarea limfocitelor T la copii, fiind considerat printre organele limfoide centrale în copilărie, iar la adult involuează

În ultimele 0,10 s ale diastolei ventriculare are loc:

A. scăderea presiunii din atrii * afirmație incorectă - în această fază presiunea în atrii este deja mai mare decât în ventriculi, de aceea valvele atrio-ventriculare se deschid, iar sângele trece pasiv din atrii în ventriculi.

B. trecerea sângelui din atrii în venele mari * afirmația falsă - sângele trece din venele mari în atrii, nu invers, iar în această fază, atriile se golesc spre ventriculi.

C. creșterea volumului de sânge din ventriculi * afirmația adevărată - la sfârșitul diastolei ventriculare, sângele trece din atrii în ventriculi, ceea ce duce la creșterea volumului ventricular.

D. deschiderea valvelor atrio-ventriculare * afirmație incorectă - valvele atrio-ventriculare sunt deja deschise la această fază, deoarece presiunea din atrii a depășit-o pe cea din ventriculi.

E. trecerea sângelui din ventriculi în artere * afirmație incorectă - acest proces are loc în sistola ventriculară, nu în timpul ultimei părți a diastolei ventriculare.

Aerul rămas în plămâni după un expir forțat se caracterizază prin:

A. poate fi măsurat spirometric * afirmație incorectă - volumul rezidual (aerul rămas după un expir forțat) nu poate fi măsurat direct spirometric, deoarece spirometrul nu poate măsura volume care rămân permanent în plămâni.

B. are o valoare de 2000 mL * afirmație falsă - volumul rezidual are valori de aproximativ 1200 mL la adult, nu 2000 mL.

C. ocupă exclusiv alveolele pulmonare * afirmație incorectă - volumul rezidual se află atât în alveole cât și în căile aeriene mici care nu pot fi golite complet (bronhiole respiratorii etc).

D. intră în calculul capacitații vitale * afirmație incorectă - capacitatea vitală reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi expirat după o inspirație maximă, nu include volumul rezidual.

E. intră în calculul capacității reziduale funcționale * afirmație corectă - capacitatea reziduală funcțională este suma dintre volumul rezidual și volumul expirator curent, deci include volumul rezidual (aerul rămas după un expir forțat).

Nu se osifică odati cu vârsta:

A. sindesmozele * afirmația corectă căutată - sindesmozele sunt o varietate de sinartroze (articulații imobile unite prin țesut conjunctiv fibros), iar manualul menționează că, spre deosebire de sincondroze, aceste articulații nu se osifică odată cu vârsta, păstrând caracterul fibros pe tot parcursul vieții

B. diafiza femurului * afirmația falsă - diafiza femurului este parte a unui os lung și este deja osificată și rămâne astfel la maturitate

C. cartilajul de creștere metafizar * afirmație falsă - cartilajul de creștere (epifizar/metafizar) se osifică o dată cu vârsta, la finalul perioadei de creștere, permițând astfel alungirea oaselor la copii și adolescenți

D. cartilajul articular * afirmație falsă - cartilajul articular, spre deosebire de cel de creștere, nu se osifică niciodată, dar majoritatea variantelor din grilă sugerează o comparație legată de structuri osoase; conform manualului, acesta se deosebește de cel de creștere și rămâne permanent cartilaginos

E. apendicele xifoid * afirmație falsă - apendicele xifoid este inițial cartilaginos, dar se osifică parțial la vârsta adultă

Endolimfa se găsește în următoarele structuri, cu excepția:

A. rampei vestibulare * afirmația corectă căutată - rampa vestibulară conține perilimfă, nu endolimfă. Endolimfa se află în canalul cohlear, canalele semicirculare, saculă și utriculă. Astfel, afirmația este corect răspuns pentru excepție.

B. canalului cohlear * afirmație falsă - canalul cohlear (scala media) conține endolimfă conform descrierii compartimentelor membranei lui Corti.

C. saculei * afirmație falsă - sacula face parte din labirintul membranos și conține endolimfă.

D. canalelor semicirculare * afirmație falsă - canalele semicirculare membranoase sunt umplute cu endolimfă.

E. utriculei * afirmație falsă - utricula conține endolimfă, fiind parte din labirintul membranos.

Despre canalele ionice este corect să afirmăm:

A. asigură transportul activ al Ca 2+ * afirmație falsă - canalele ionice efectuează transport pasiv (difuzional) al ionilor, nu activ. Transportul activ de Ca2+ se realizează prin pompe ionice, nu prin canale.

B. permit transportul pasiv al glucozei * afirmație falsă - canalele ionice sunt structuri specializate pentru transportul ionilor, nu al moleculelor organice precum glucoza. Glucoza este transportată fie prin difuziune facilitată (prin proteine transportoare), fie activ, dar nu prin canale ionice.

C. au structură fosfolipidică * afirmație falsă - canalele ionice sunt proteine integrale de membrană, nu sunt constituite din fosfolipide. Fosfolipidele alcătuiesc matricea bistratului membranar.

D. asigură repolarizarea neuronului * afirmație corectă căutată - repolarizarea membranară este realizată prin deschiderea unor canale ionice, de exemplu canalele de K+ se deschid pentru a restabili potențialul de repaus după depolarizare.

E. se mai numesc pompe * afirmație falsă – canalele ionice și pompele ionice sunt structuri diferite: canalele realizează transport pasiv, iar pompele transport activ.

Următoarele structuri transformă energia chimică în energie mecanică, cu excepția:

A. constrictorului pupilar * afirmație adevărată - constrictorul pupilar este un mușchi neted al irisului, iar mușchii, fie striați, fie netezi, transformă energia chimică rezultată din metabolizarea substanțelor nutritive în energie mecanică ce produce mișcare.

B. teniilor de la nivelul colonului * afirmație adevărată - teniile colice sunt formațiuni musculare netede care, prin contracție, împing și segmentează conținutul colic, deci transformă energia chimică în energie mecanică.

C. celulelor cu conuri * afirmație falsă căutată - celulele cu conuri sunt receptori vizuali situați în retină (analizator vizual) și NU au capacitatea de a transforma energia chimică în energie mecanică, nu sunt structuri contractile.

D. miometrulul * afirmație adevărată - miometrul este stratul muscular al uterului, acționează prin contracții, făcând conversia energiei chimice în energie mecanică.

E. peretelul arteriolar * afirmație adevărată - musculatura netedă din peretele arteriolar realizează vasoconstricții și vasodilatații, deci transformă energia chimică în energie mecanică.

Despre limfocite este adevărată următoarea afirmație:

A. se formează în diafiza oaselor lungi la adulți * afirmație incorectă - la adulți, hematopoieza are loc predominant în măduva hematogenă a oaselor late, nu în diafiza oaselor lungi, unde măduva devine în majoritate grăsoasă (măduvă galbenă), deci nu este sediu principal pentru formarea limfocitelor.

B. se mai numesc celule hematoformatoare primordiale * afirmație incorectă - celulele hematoformatoare primordiale sunt precursoarele din care derivă toate elementele figurate ale sângelui, nu limfocitele direct; limfocitele sunt o categorie de leucocite.

C. sunt implicate în răspunsul imun specific * afirmație corectă - limfocitele (în special limfocitele B și T) sunt principalele celule implicate în răspunsul imun specific, fiind răspunzătoare de imunitatea umorală și celulară.

D. 150 000-300 000/mm3 este valoarea lor normală în sânge * afirmație incorectă - această valoare corespunde trombocitelor și nu limfocitelor; limfocitele au valori normale de 1500-4000/mm3.

E. sunt granulocite * afirmație incorectă - limfocitele sunt agranulocite, nu granulocite; granulocitele cuprind neutrofile, eozinofile și bazofile.

Câtă apă conține sângele venos al unui adult sănătos de 100 kg?

A. 2,97 litri * afirmație incorectă - sângele reprezintă aproximativ 7% din greutatea corpului, deci la 100 kg ar însemna circa 7 litri sânge total, iar conținutul de apă este de aproximativ 55-60% din acest volum. 2,97 litri este prea puțin pentru volumul de apă conținut în sângele venos al unui adult sănătos.

B. 3,30 litri * afirmație incorectă - în mod similar, această valoare este sub nivelul adecvat pentru apa conținută în sângele venos raportat la masa corporală de 100 kg.

C. 4,50 litri * afirmație este incorectă - conținutul de apă din sângele unui adult de 100 kg ar trebui să fie mai mare, având în vedere procentul de apă din sânge.

D. 6 litri * afirmația corectă - sângele reprezintă aproximativ 7% din greutatea corporală (100 kg → 7 litri sânge). Proporția de apă din sânge este de aproximativ 55-60%, deci volumul de apă conținut este 3,85-4,2 litri pentru 7 litri de sânge. Totuși, dacă luăm în calcul sângele total (6-7 litri la un adult de 100 kg) și faptul că plasma (ce conține apă majoritar) este 55% din sânge, rezultă că apa este majoritara și valoarea cea mai apropiată este 6 litri, conform manualului la descrierea compoziției sângelui și a raportului apă/sânge total.

E. 8 litri * afirmație este incorectă - deoarece totalul sângelui la 100 kg adult nu este de 8 litri, iar conținutul de apă nu poate depăși acest volum.

Despre lonii de Mg2+ sunt adevărate afirmațiile:

1. Intră în alcătuirea membranei nucleare * afirmația este falsă - magneziul (Mg2+) nu intră în structura membranei nucleare. Membrana nucleară este constituită din membrane lipidice duble, nu din săruri minerale sau ioni specifici, iar rolul Mg2+ nu este structural la acest nivel.

2. În salivă se află în concentrație mai mică decât în plasmă * afirmația este adevărată - manualul menționează că Mg2+ este prezent în salivă și are o concentrație mai mică decât în plasmă.

3. lntervin în depolarizarea celulelor receptoare gustative * afirmația este falsă - Mg2+ nu participă la depolarizarea celulelor receptoare gustative; Na+, K+ și Ca2+ sunt implicați în acest proces, nu Mg2+.

4. Sunt prezenți în urina finală * afirmația este adevărată - manualul precizează că Mg2+ se regăsește în urina finală rezultată prin procesele de filtrare și reabsorbție la nivel renal.

În ziua 13 a ciclului ovarian, ovarul secretă:

1. LH * afirmație falsă - LH (hormonul luteinizant) nu este secretat de ovar, ci de adenohipofiză. Rolul său este stimularea ovulației în jurul zilei 14, dar producția lui are loc în hipofiză, nu în ovar.

2. progesteron * afirmație incorectă - În ziua 13, ovarul nu secretă semnificativ progesteron. Secreția de progesteron începe după ovulație (faza luteală), odată cu formarea corpului galben, deci ulterior zilei 14.

3. FSH * afirmație falsă - FSH (hormonul foliculostimulant) nu este secretat de ovar, ci tot de către adenohipofiză. FSH acționează asupra ovarului pentru creșterea și maturarea foliculilor ovarieni înainte de ovulația din jurul zilei 14.

4. estrogeni * afirmația este corectă - În perioada preovulatorie (ziua 13 a ciclului ovarian), foliculul matur secretă cantități mari de estrogeni, care ating vârful înainte de ovulație.

Canalul epididimar se caracterizează prin urmatoarele:

1. continuă canalul ejaculator * afirmaţie falsă - canalul epididimar nu continuă canalul ejaculator; dimpotrivă, canalul epididimar continuă tubii seminiferi drepti și este urmat de canalul deferent. Canalul ejaculator se formează din unirea canalului deferent cu ductul veziculei seminale, după epididim.

2. are traseu ascendent în pelvis * afirmaţie falsă - canalul epididimar nu are traseu ascendent în pelvis. Epididimul este situat pe marginea posterioară a testiculului și are o porțiune cap, corp și coadă care se continuă cu canalul deferent; numai acesta din urmă are traseu ascendent în pelvis.

3. participă la eliminarea urinei * afirmaţie falsă - canalul epididimar participă la stocarea și maturarea spermatozoizilor, nu are rol în eliminarea urinei, această funcție aparține căilor urinare.

4. conține celule Leydig * afirmaţie falsă - celulele Leydig se găsesc în interstițiul testicular, între tubii seminiferi, nu la nivelul canalului epididimar.

Hepatocitele pot transforma:

1. colesterolul în pigmenți biliari * afirmația falsă - pigmentii biliari (ex: bilirubina) se formează din degradarea hemoglobinei, nu prin conversia directă a colesterolului. Colesterolul este implicat în sinteza sărurilor biliare, nu a pigmenților.

2. fructoza în glucoză * afirmația este corectă - hepatocitele pot transforma fructoza în glucoză prin procese metabolice, cum este gluconeogeneza.

3. aminoacizii în glicogen * afirmație falsă - aminoacizii pot fi transformați în glucoză prin gluconeogeneză, iar glucoza obținută poate fi ulterior convertită în glicogen, dar nu există o conversie directă a aminoacizilor în glicogen.

4. acizii grași  în glucoză * afirmație falsă - nu există conversie netă a acizilor grași în glucoză în organismul uman; acizii grași sunt oxidați pentru energie sau transformați în corpi cetonici, nu în glucoză.

Regiunea mediană a hipotalamusului eliberează produși de neurosecreției care:

1. pot produce contracția miometrului gravid * afirmația este corectă - oxitocina eliberată prin tractul hipotalamo-hipofizar, sub influența hipotalamusului, produce contracția miometrului la naștere.

2. sunt transportați prin tractul hipotalamo-hipofizar * afirmație corectă - neurohormonii produsi de nucleii hipotalamici ajung in neurohipofiză prin tractul hipotalamo-hipofizar.

3. acționează asupra glandei mamare * afirmație adevărată - oxitocina determină ejecția laptelui la nivelul glandei mamare (stimulată de hipotalamus).

4. inhibă secreția de MSH * afirmație adevărată - hipotalamusul eliberează factori inhibitori ai secreției hormonului melanostimulant (MSH).

Calea sensibilității exteroceptive protopatice nu include:

1. rădăcina posterioară a nervuiui spinal * afirmația este adevărată - rădăcina posterioară a nervului spinal reprezintă poarta de intrare a fibrelor senzitive ce aduc informații exteroceptive către măduva spinării, fiind deci parte din cale.

2. fasciculul spinotalamlc anterior * afirmația este adevărată - fasciculul spinotalamic anterior transmite impulsuri exteroceptive protopatice (precum sensibilitatea tactilă grosieră) către talamus, fiind implicat direct în această cale.

3. talamusul * afirmația este adevărată - talamusul primește și retransmite impulsurile senzitive către cortexul cerebral, fiind ultima stație subcorticală a acestei căi.

4. girul precentral * afirmația este falsă - girul precentral reprezintă aria motorie primară, nu este implicat în calea sensibilității exteroceptive protopatice, care ajunge la girul postcentral (aria somestezică).

O valoare de O (zero) poate avea:

1. presiunea pleurală * afirmația falsă - presiunea pleurală este întotdeauna negativă față de presiunea atmosferică (are valori negative față de atmosferă, de exemplu -2,5 mmHg în repaus), niciodată zero, conform manualului, la subiectul Presiunea pleurală.

2. presiunea alveolară în repaus când glota este deschisă * afirmația corectă - în repaus (între două acte respiratorii), când glota este deschisă și nu există curgere de aer, presiunea alveolară se egalizează cu presiunea atmosferică și poate avea valoarea zero (față de atmosferă), conform manualului la secțiunea Presiunea alveolară.

3. presiunea din aortă în diastolă * afirmație falsă - presiunea în aortă în diastolă nu ajunge niciodată la zero, ci rămâne la valori de circa 80 mmHg (valoare diastolică), conform manualului la Sistemul Circulator. O valoare zero ar însemna absența fluxului sangvin, ceea ce nu se întâmplă fiziologic.

4. presiunea din atriul drept * afirmația corectă - presiunea din atriul drept poate atinge valori de 0 mmHg (față de atmosferă) în mod fiziologic, potrivit manualului, de obicei oscilând între 0 şi 5 mmHg.

În cazul unui reflex miotatic sunt adevărate afirmațiile:

1. receptorii se află în tendonul mușchiulul stimulat * afirmație incorectă - receptorii reflexului miotatic (fuzile neuromusculare) nu se află în tendon, ci în mușchi, între fibrele musculare. În tendon se află receptorii pentru reflexul miotatic invers (organul tendinos Golgi).

2. primul neuron se află în ganglionul spinal * afirmație corectă - primul neuron al arcului reflex miotatic este neuronul senzitiv, al cărui corp se află în ganglionul spinal de pe rădăcina posterioară.

3. neuronul motor se află în cornul posterior medular * afirmație incorectă - neuronul motor se află în cornul anterior al măduvei spinării, nu în cornul posterior.

4. se produce scurtarea fibrelor musculare extrafusale ale mușchiului stimulat * afirmație corectă - răspunsul reflexului miotatic este contracția (scurtarea) fibrelor musculare extrafusale ale mușchiului asupra căruia se produce întinderea.

Receptorul olfactiv prezintă următoarele caracteristici:

1. este protoneuron * afirmația este corectă - receptorii olfactivi sunt neuroni bipolari ce reprezintă protoneuronii căii olfactive, situati la nivelul mucoasei olfactive.

2. este chemoreceptor * afirmația este corectă - receptorul olfactiv răspunde la stimuli chimici, fiind un tip tipic de chemoreceptor.

3. formeaza nervii olfactivi * afirmația este corectă - axonii neuronilor receptori olfactivi trec prin lama ciuruită, formând filete care constituie nervii olfactivi (nervul I).

4. prezintă bulbi olfactivi * afirmația falsă - bulbii olfactivi nu fac parte din structura receptorilor olfactivi, ci reprezintă o structură situată deasupra lamei ciuruite, unde fac sinapsă axonii protoneuronilor; receptorii nu prezintă bulb olfactiv, ci numai calea olfactivă.

Nucleii motori ai nervilor ce controlează musculatura extrinsecă a globilor oculari pot primi influențe de la:

1. corpul geniculat medial * afirmație incorectă – corpul geniculat medial face parte din releul auditiv, nu are legătură cu nucleii motori ai nervilor ce controlează mușchii oculari.

2. nucleii vestibulari * afirmația corectă – nucleii vestibulari trimit fibre către nucleii motori ai nervilor oculomotori, făcând astfel legătura vestibulo-oculară esențială pentru coordonarea privirii cu poziția capului.

3. talamus * afirmație incorectă – talamusul servește ca releu senzitiv pentru majoritatea analizatorilor, nu influențează direct nucleii motori ai mușchilor extrinseci oculari.

4. neocortex * afirmația corectă – din neocortex, în special din aria frontală (câmpul vizual frontal), pleacă comenzi voluntare care, prin tracturi descendente, ajung la nucleii nervilor cranieni cu funcție oculomotorie.

Despre glicogenoliză sunt adevarate afirmațiile:

1. este stimulată de adrenalină * afirmația este corectă - glicogenoliza este stimulată de hormonii adrenalină și glucagon, conform manualului (Metabolismul intermediar al glucidelor)

2. are loc în ficat * afirmația este corectă - procesul de glicogenoliză are loc în special în ficat și în mușchi (Metabolismul intermediar al glucidelor)

3. este stimulată de glucagon * afirmația este corectă - glucagonul stimulează glicogenoliza hepatică (Metabolismul intermediar al glucidelor)

4. este realizată de amilaza pancreatică * afirmația este falsă - glicogenoliza este un proces intracelular realizat de enzime specifice (glicogen fosforilaza), nu de amilaza pancreatică; amilaza pancreatică acționează în lumenul intestinal asupra amidonului, nu asupra glicogenului din ficat sau mușchi (Glicogenoliza)

Despre hormonul antidiuretic sunt corecte afirmațiile:

1. reduce secreția prostatei * afirmație incorecta - hormonul antidiuretic nu are niciun efect asupra secreției prostatei, rolul său principal fiind asupra echilibrului hidric și a reabsorbției de apă în tubii renali.

2. crește volumul urinar * afirmație incorectă - hormonul antidiuretic, cunoscut și ca vasopresină, determină scăderea volumului urinar prin creșterea reabsorbției apei la nivel renal.

3. scade secreția biliară * afirmația este greșită - hormonul antidiuretic nu influențează secreția biliară, efectele sale sunt legate de retenția apei la nivel renal.

4. crește reabsorbția apei în tubul contort proximal * afirmația falsă - hormonul antidiuretic acționează în special la nivelul tubilor contorți distali și tubilor colectori, nu la nivelul tubului contort proximal.

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-