Putem să înțelegem hibridizarea atomilor gândindu-ne la planete și forțele lor de atracție:

• un carbon în stare fundamentală (singur) este ca o planetă cu 4 sateliți care se învărt în jurul planetei pe 4 traiectorii bine stabilite (4 oribite - una circulară de tip s și trei bilobat simetrice de tip p);
• atunci când se formează molecule, atomii se apropie unii de ceilalți de aceea se influențează așa cum într-un întreg sistem solar planetele se înfluențeaza unele pe celălalte dar și pe sateliții lor;
• sateliții (electronii) intră în stare de vibrație, de agitație, vor să se învârtă și în jurul atomului lor dar sunt atrași și de atomii vecini de aceea toți electronii se ”amestecă” și formează noi traiectorii de echilibru, traiectorii hibride.
• dacă se amestecă un orbital s cu 3 orbitali p, se formează 4 orbitali și toți 4 se vor numi ”sp3” pentru a sugera cine a participat la formarea lor;
• dacă se amestecă un orbital s cu 2 orbitali p, se formează 3 orbitali și toți 3 se vor numi ”sp2” pentru a sugera cine a participat la formarea lor
• dacă se amestecă un orbital s cu 1 orbital p, se formează 2 orbitali și ambii se vor numi ”sp” pentru a sugera cine a participat la formarea lor
• orbitalii hibrizi formează legături sigma, simple
• orbitalii care rămân ca în starea fundamentală, de tip p, formează legături pi